Sinceritate

Ca sa nu va tin in suspans cum e tinuta o prostituata pe masa ginecologului ( nu sunt rautacios ca nu e vorba de voi, curvele nu au timp sa citeasca, trebuie sa produca bani), intru direct in paine. Vi s-a intamplat vreodata sa aveti ceva pe fata si sa fiti atentionat de acel ceva? Va garantez eu ca da. Acum abordarea celui care a observat neregula difera in functie de cat de apropiati sunteti. Daca va e prieten, ti-o spune verde in fata: vezi ca iti iese un muc din nas, il tragi dupa tine de cand ai venit. Da-l jos ca te ingreuneaza la mers, sau vezi ca de la ala nu ti se mai oxigeneaza creierul si gandesti prost. In schimb daca e unul sau una cu care nu ai mai avut tangente din astea scarboase, abordarea e diferita, desi stie clar despre ce vorbeste: vezi ca ai ceva pe nas ( sau in nas), dar nu iti da niciun indiciu, pentru ca se simte prost sa iti spuna despre ce e vorba. Stie doar ca e undeva intr-o zona delimitata vag geografic si ca nu are ce sa caute la vedere. Si intrebi: Dar unde e? Ce e? Si te scarpini pe tot nasul si tot degeaba. Si desi nu ai rezolvat nimic, intr-un final iti spune gata, desi el e inca acolo la loc de cinste.
Urasc oamenii astia. Spune omului verde in fata: ai slitul deschis, ti se vede cocoselul, pentru ca voluntar sau nu, ai uitat sa iti iei chilotei pe tine; vezi ca ti s-au rupt pantalonii in cur, pentru ca nu te-ai gandit ca desi pleznesc pe tine cand ii iei, s-ar putea sa se rupa; ai o stalacmita care iti iese din nas si arati ca un oligofren cand vorbesti cu mine, si nu ai retrovizoare mereu la tine sa vezi daca e totul in regula. Eu unul si pe strada daca observ ceva, imi place sa ii spun omului. Il scutesti de o rusine mai mare poate, chiar daca pe moment se simte jignit ca i-ai atras atentia asupra unei imperfectiuni. Asta daca vreti sa faceti o fapta buna, daca nu il puteti lasa asa sa isi vada de drum fiind vizualizat de femei pe strada si gandindu-se ca el chiar arata bine.
Deci, in concluzie, asadar si prin urmare, grecii faceau comert pe mare. Asadar prin urmare deci, este vorba despre greci. Asta si pe viitor luati atitudine si jigniti omul, spuneti-i-o verde in fata : Nu va suparati, va pute gura a rahat de mi-a stat ceasul, vreti o guma? Hai domnu’ agent, de ce va suparati acum, incercam sa fiu sincer cu dumneavoastra…

Sfarsitul lumii, partea a doua

Cica vine sfarsitul lumii, din nou. Asa am aflat de la televizor. Pastorul ala cretin, care acum cateva luni a prezis sfarsitul lumii, vine cu o alta data apocaliptica, dupa ce prima a fost incorecta. Se pare ca prima data a visat gresit, sau i-a soptit Doamne Doamne la urechea aia cu probleme. Acum pastorul spune ca sfarsitul lumii va veni in octombrie. Nu am stat sa ascult exact ce zi anume, pentru ca nu imi plac spoiler-ele. Este ca si cand ai fi in sala de cinema si exact la sfarsitul filmului, eroul principal sta pe marginea unei prapastii, iar un tampit din sala striga: “Se arunca fraierul, ca am mai vazut filmul asta”.
Chiar nu ma intereseaza cand vine sfarsitul lumii. De aia se numeste sfarsitul lumii, ca dupa asta nu mai existam. Eu nu vreau sa stiu cand mor, nu stiu daca vrea cineva. Am putea sa impiedicam sfarsitul lumii? Nu, pentru ca e sfarsitul, the end, kaput, gata. Daca se numea “Ziua in care mai aveam o sansa”, atunci da, ma bagam in boxa de la beci si ma rugam la borcanele de muraturi sa scap, ca sa repopulez lumea. Dar asa nu vad scopul. Cand o sa vina Inevitabilul il astept. O sa ne panicam evident, asa suntem noi oamenii, dar macar stiu ca mor si eu, moare si George Lucas si Megan Fox si Basescu si Obama si “prietenul” care s-a luat de dungile mele de pe masina( fraiere, o sa mori si tu, ha). Si apropo de Obama. Ori am spus mai sus ca se numeste sfarsitul lumii, nu “Sfarsitul lumii, dar fara presedintele Americii”. Deci si ala moare ca soarta e cruda.
Ceea ce m-a facut sa rad, nu e retardul ala de pastor ci astia de la Antena, care se gandeau cum va arata sfarsitul lumii in direct, cum or sa transmita toate televiziunile ultimele clipe ale omenirii. Pai cine e tampitul care o sa mai filmeze. Cine dracu se gandeste cu juma de ora inainte sa moara: “Nu stiu frate, am un job, trebuie sa ma tin de el. Daca ma dau astia afara?” Si nu asta e ideea, cine dracu se mai uita la tv? Poate sa iasa pe balcon in cel mai nefericit caz, ca oricum tot la fel e.
Acum urmeaza nedumerirea mea cea mai mare. Aia de la HBO ce dracu or sa transmita? Pentru ca nu au car de televiziune. Cel mult o sa difuzeze secvente din 2012 sau Armagedon, dar fara sa il arate insa pe Bruce Willis ca apoi creaza sperante desarte in randul ultimilor telespectatori cum ca ala ar putea salva lumea.

Cocalar cu bun gust

Incep cu o retorica. Daca unul care nu stie ce inseamna bunul gust, iti spune despre un lucru ca e de rahat, inseamna ca are dreptate sau se inseala mai rau cum il inseala ma-sa pe tac-su? (Acum sunt rautacios, de fapt tac-su o inseala pe ma-sa). Unul care isi asorteaza pantofii cu cioc in functie de bluza de training, sau se da cu spray doar cand iese la dansanta ca sa mascheze mirosul de prost, mai are drept sa spuna ce e de bun gust si ce e de prost gust? Unu al carui limitator de IQ il face sa creada ca ma-sa era virgina cand l-a nascut, mai are dreptul la pareri? Are, ca doar orice prost poate sa vorbeasca, dar e de preferat sa isi spuna parerea si sa termine, nu sa se bata cu pumnii in piept mai ceva ca o maimuta la zoo. Stiti persoana din aia care se crede prietenul tau, desi nu ai avut nicio tangenta cu el. Aia care sunt “loverii” orasului, prin al caror pat au trecut toate generatiile de fete care au invatat dupa-amiaza la liceu (in oras la mine dupa-amiaza invatza clasele 9-10, daca cumva in alta parte e altfel).

Apropo de curve, sora-sa e atat de curva incat are propriul check in pe Facebook.

Exemple de specimene din astea?
Hmm, decat unul ca sunt pe fuga, dar incerc sa il zugravesc cat mai bine. Acum vreo 3 zile, am ajutat un prieten sa termine niste comenzi cu niste colantari. Surplusul de colant alb l-am lipit in 2 dungi pe masina, prima data in gluma. Daca am vazut ca da bine l-am lasat asa. Toate bune si frumoase. M-am intalnit cu alti prieteni buni, le-am cerut si lor parerea si mi-au spus ca e ok.
Buuuuun. Ieri ma intalnesc pe strada cu un specimen descris mai sus.
“Ce p**a mea e cacatul ala pe masina?”( am uitat sa precizez ca orice fraza la el trebuie sa faca referire si la organul reproducator, pe care el nu il are in pantaloni ci in gura, altfel nu pot sa imi dau seama de ce aduce vorba mereu de el)
“Doua dungi albe”, ii raspund.
“Da-le ma le ma in p*** mea jos, ca e de rahat. Nu vezi ca strica tot, oi avea si tu o masina de curse, ai?”
Sunt de cacat doua dungi pe masina, dar beculetele lui albastre puse si in gaurile de rugina cum pica? Sau cele 20 de cruci lipite cu ventuze in geam ca sa il apere Doamne Doamne de vreun copac. Sigur, cele 20 de cruciulite sfintite la toate bisericile pe unde a intrat, apara prostul sa nu se faca pilaf. Pentru ca el cand conduce are la volan pozitia tipica astora: o mana o tine pe cotiera, cu alta vorbeste la telefon in timp ce se scarpina la oua,  schimband in acelasi timp piesele de pe cd, uitandu-se pe dupa ochelarii de soare la pitipoancele de pe bulevard. De unde atatea maini? Nu te juca cu prostul ca daca e nevoie face rost.
Revin. Sa dau dungile jos pentru ca sunt de cacat, sau sa fiu dat exemplu negativ de catre un cocalar?

Pe aceeasi tema reflectati exemplu cu pierce-urile. Pe vremuri radeau manelistii de tine daca aveai pierce, in limba, spranceana,ureche. Acum nu mai poti sa iti faci unul ca au toti manelistii…
Mi-as fi dorit sa scriu ca personajele si intamplarile sunt pur fictive, dar multi dintre voi cunoasteti macar un specimen ca cel prezentat mai sus.

Inactivitate

Acum o saptamana mi-am adus aminte ca aveam si eu un blog pe care puneam toate aberatiile care imi treceau prin cap. Am intrat si surpriza, am cate 8-9 vizitatori zilnici. Pentru cei maxim 9 vizitatori, care nu stiu de ce se incapataneaza sa citeasca ce NU am mai scris de un an, m-am hotarat sa mai postez si eu ceva.

Acum un an jumate Facebook-ul nu era asa la moda ca sa acapareze 90% din tot ce inseamna socializare, iar cu HI5-ul puteai cel mult sa te uiti la pitzipoance  cocotzate pe soba de teracota, sau lipite de carpeta cu Rapirea din Serai. De aceea mai toata buna dispozitiie s-a mutat pe perete in Facebook, ca e zugravit mai frumos. Parca si cocalarii sunt mai stilati acum. Toti au profile private, iar la muzica preferata, de rusine sau nu, sunt uitati consacratii Adi Minune, Salam si Vijelie.  Deci cum sa nu iti placa Facebookul?

Acum ca sa revigorezi industria asta a blogurilor este exact cum ai incerca sa convingi o femeie sa renunte la tanga in favoarea unor chiloti din aceia pana la genunchi.  Si amicii Bobo si Dani s-au lasat de meseria asta, dar spre deosebire de mine ei chiar lucreaza si nu mai au timp.

Nu stiu cat o sa ma tina pofta asta, important e ca 9 persoane sunt interesate ce mai fac, cum o mai duc. Un singur mesaj am pentru voi, dragi cititori :  Stiu ca a trecut mai bine de un an, dar promit…sa va dau banii cat mai repede, cu dobanda de rigoare evident.

 

Mic manual de “Asa nu…”

Azi veneam acasa de la munca si am asistat la ceva uluitor. Am scris “azi” pentru ca actiunea sa fie cat mai fresh, desi tu poti citi aceasta postare la cateva zile distanta. Eram in maxi-taxi si un tip vorbea cu o tipa, iar dupa tonul vocilor pareau ca flirtau. Pana aici nimic iesit din comun. Partea proasta este ca el statea langa ea PE SCAUN in timp ce ea statea IN PICIOARE. Dumnezeaule, eu daca eram in postura fetei si schimbam mai mult de un “buna” (ce demonstra ca ne cunoastem) , iar baiatul nu imi ofera locul lui, era STOP JOC. Nu mai socializam despre vreme, baltile de afara, filmele vazute, prieteni, fosti, foste, sarcini pierdute, bile prizate, capete sparte, nopti de betie. I-as fi oferit eu locul meu, dar proastei (si nu sunt misogin) ii placea sa stea in picioare langa el. Si radea, masochista.

Mi-am dat pe loc seama ca femeile nu sunt asa, si ca cea de fata este un caz pierdut de nevasta care va manca bataie din picioare in timp ce sotul o va batea din fotoliu uitandu-se la meci. Mi-am mai dat seama (devin filosof pe zi ce trece) ca trebuie sa existe un set de reguli cand nu trebuie sa flirtrezi cu o fata. Nu poti sa te apuci sa ii faci avansuri unei tipe, asa pe nepusa masa. De aceea am facut un mic ghid de : “Cand nu trebuie sa pui intrebarea : Vrei sa iesim si noi la un suc in oras?” . Asta este intrebarea care poate lega o relatie. Intalnesti o fata si, ca sa poti sa o cunosti mai bine o inviti in oras. Dar pentru asta iti trebuie un moment oportun. Mai jos va prezint locatiile si situatii cand NU trebuie nici in ruptul capului sa pui aceasta intrebare: Vrei sa iesim la un suc?

1. Cimitir: Condoleantze si Dumnezeu sa il ierte…
2. Magazin: M-a pus prietena sa-i cumpar niste tampoane, dar nu stiu de care, ma poti ajuta?…
3. Pe strada: Deci el este prietenul tau?…
4. La doctor: Da, aici e cabinetul ginecologului…
5. Bar: Sterge si tu masa asta te rog, ca e plina de jeg…
6. Chef: Sunteti mama sarbatoritei?…
7. Chef la baie: Lasa parul pe spate, apleaca-te si baga doua degete pe gat…
8. Strada: Iubitul tau se trateaza de gonoree?…
9. Nunta: Ce faci dupa?…
10. Magazin : Vreau si eu un pachet de prezervatize ca alea de ieri…
11. Farmacie : Da-mi si mie te rog ceva pentru sculament…
12. Strada: Te-am obervat mai devreme pe trotuar in timp ce treceam in viteza cu masina. Nu mi-am dat seama ca aia nu e apa ci dejectiile de la canalul spart…
13. Chef: Nu nu esti tipa aia care a facut sex cu toti baietii la majoratul lui X (am spus X ca fiind un oarecare, nu IXU, prietenii stiu de ce )…
14. Serviciu: Tu esti tipa aia buna rau dupa care se agita toti prin firma?…
15. Chef: Am 25 de ani si locuiesc cu ai mei (m-am convins pe pielea mea).

Mult succes si poate evitand regulile de mai sus va gasiti pereche pana de Sf Valentin.

Versus

Hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa va povestesc cum ar fi o zi normala pentru mine, nu spun ideala pentru ca daca ar fi perfecta nu m-as da jos din pat si asta ar insemna sa va plictisex, pardon plictisesc.

In ziua mea normala ma trezesc dimineata la ce ora vreau eu. Mananc ceva bun, nu imi vine nimic in cap pentru ca abia am mancat. Bun, mananc imi iau pe mine pijamalele si ma duc la munca. Cobor si pe scari imi aduc aminte ca am uitat ceva. Nu pot sa ma duc la munca in pijamale…fara sa nu imi iau si papucii cei pufosi cu vacutze. Ma urc in maxi-taxi si o doamna cam pe la 70 de ani se ridica si imi cedeaza locul. Ii spun ca nu e nevoie, ca desi e full pot sa stau in picioare. Imi raspunde: “Lasa mama, stai tu jos ca eu am tot stat o viata”. Sau imi poate spune: “Lasa mama, stai jos ca 20 de ani am stat intr-un scaun cu rotile si macar acum sa stau in picioare”. Am uitat sa precizez ca soferul nu are sa imi dea rest la o hartie de 500 de lei si fiindca e ultima lui zi ca sofer de maxi nu mai am cui sa ii raman dator. Maxi pleaca si ajunge in cat timp vreau eu fix in fata sediului. Ma instalez in birou, iar seful ma intampina cu cafea si ma roaga sa tzip la el si chiar sa il palmuiesc. Cica urmeaza un curs de autocontrol. Ii trag o scaltoafa, ii tzip cu o rautate dusa spre nebunie tot felul de nemultumiri adunate in mine, imi multumeste si ma apuc de munca.
Cum e “ziua mea” se ia curentul si fara pc nu prea am ce face la munca. Asa ca dupa 8 ore de dormit pe scaun imi termin treaba. Am uitat sa precizez ca la pranz am luat masa gratis pentru ca vanzatoarea nu a avut sa imi schimbe o hartie de 500. A ramas sa ii dau eu cand am. I-am platit alta data, dar ideea e ca in ziua aia am mancat gratis.

Ziua de munca se termina si ma duc cu colegii sa beau o bere. La bar dau comanda de Tuborg, chelnerita politicoasa imi aduce Corona (isi uitase ochelarii acasa). La un moment dat primesc mesaj de la Orange ca un numar de telefon pe care nu il cunosc mi-a transferat 50 de euro credit. Mai comand o bere, aceeasi poveste, primesc Corona. Si povestea se repeta de 6-7 ori. Fiindca e ziua mea nu ma imbat. Plecam de la bar, dar chelneritza se scuza politicos ca nu poate sa imi dea restul de la o hartie de 500 de lei, pentru ca si-a uitat ochelarii acasa, logic. Raman dator. Thank you Oarba.
Ma urc in taxi si cer sa ma duca acasa. Soferul, care imi e vecin, imi spune ca e ultima lui comanda nu imi ia niciun ban. Mai pe seara dau drumul la pc si netul merge strong. Descarc un vagon de filme in format bluray, filme ale caror premiere sunt in decursul intregului an.

Pe la 23:30 ma bag la somn pentru ca stiu ca maine o sa fie o zi de tot rahatul. Trebuie sa ma trezesc devreme ca sa nu intarzi, ii cedez locul unei babe in maxi, soferul nu o sa aiba rest de la 5 lei si fiindca stamba din nas ii las asa si o sa imi dea el restul alta data. O sa ajung in intarziere si seful o sa tipe la mine. Fiindca se ia curentul nu o sa imi pot termina treaba, seful iar o sa ma ia la 13-14 fix in pauza. Dupa munca o sa ma duc la bere. Chelneritza gretzoasa imi va aduce Tuborg, dar in nota o sa imi bage Corona. O sa ma ia de cap de la o bere pentru ca oricum nu am mancat nimic toata ziua. Pe drum o sa vad un vecin care e sofer de taxi, dar el nu ma va vedea. Ajung acasa pe la 23:30.
Hai sa facem un exercitiu de imaginatie…

Finlanda + Elvetia = centrul orasului

Traim in era tehnologiei si totul in jurul nostru se petrece intr-un ritm alert. Suntem la curent cu toate rahaturile posibile. Aflam aproape instant pe Twitter sau Facebook cand o vedeta de peste mari si tari trage o basina, citim pe fluxurile de stiri cand un politician se scarpina in fund in timp ce doarme la locul de munca, sau radem ca prostii la un filmulet cretin de pe Youtube. De ce? Pentru ca asa este normal si asa ne-am invatat. E normal sa ai doua sau trei telefoane in buzunar, e normal sa ai net wireless peste tot, e normal sa nu iti misti curul juma de metru pe jos. Ma gandesc oare cum era normal acum 40-50 de ani? Insa de prea putine ori locurile raman la fel cu trecerea timpului. Ma gandeam sa scriu postul asta intr-un mod mai amuzant, dar mi-am dat seama ca nu am cum sa scot ceva comic din el. Va dau exemplu orasul in care stau. Hai sa spunem ca se numeste, hmmm, Campulung. Hai si Muscel ca suna mai interesant. Deci, stau in Campulung Muscel. In orasul asta care are 40.000 de cetateni (conform siteului CJ Arges) nu prea se mai intampla ceva interesant de la inchiderea Uzinei Aro. Nu ma apuc sa spun ce a reprezentat Aro, sau de ce s-a inchis, de ce am fost prosti si nu am vandut-o la timp unor investitori adevarati, de ce am dat-o pe 1 euro amarat, etc, etc. Pe aici singurul care mai tine e cimentul, si nu in cladiri ci in fabrica Holcim.
In orasul asta, care apropo a fost si prima capitala a Tarii Romanesti, avem si noi un bulevard mai cunoscut, numit simbolic Pardon.
Se spune ca pe vremuri toti cetatenii ieseau prin oras pe “bulivard”. Fiind foarte multi se loveau intre ei si isi cereau scuze politicos: “pardon”. De aici vine si numele.
Ei bine, sunt 100% convins ca pe vremea aceea campulungeni nu ieseau pe bulevard sa vada noua inventie a lui Graham Bell, telefonul, sau sa depuna bani la banca. Caci in zilele noastre, in doar aproape 200 de metrii gasesti nu mai putin de 4 “Orangeuri”, 3 “Vodafoane” si 1 un “Cosmoteu”, asta fara sa punem la socoteala un Zapp care a dat faliment. Pe langa cei sapte dealeri de telefonie mobila mai gasim tot 7 sucursale de banci (repet sapte). Atatea magazine de desfacere la un loc ar face gelosi si pe aia de la Nokia, iar bancile rivalizeaza la numar cu cele din Elvetia. Singurele edifici care s-au pastrat intacte o data cu trecerea timpului sunt o farmacie, doua restaurante si pravalia lui Mageanu, unul dintre cei mai renumiti palarieri ai Romaniei. O sa mi se spuna ca arhitectura centrul orasului nu s-a schimbat pentru ca nu este voie. Si ce as vrea sa pun in schimb? Stiu ca bancile si companiile de telefonie au bani si pot cumpara orice, dar as dori altceva, diversitate.
Deci, data viitoare cand mai treceti prin orasul denumit Campulung Muscel (nu stiu daca il gasiti pe harta turistica pentru ca este un nume inventat), va invit sa faceti o plimbare pe bulevardul Pardon, sa purtati o conversatie la un telefon cumparat de la unul din cei 7 dealeri sau sa va “asezati” la o banca, cea cu dobanda mai mica. Hai bonjour!

Viata mea, ecranizare in format IBORED 3D

Ceea ce scriu eu acum este a treia formulare a unui text care mi se pare foarte complex de pus in pagina. Am primit leapsa de la ZUZU si cica trebuie sa spun cum imi arunc o zi pe fereastra. Viata mea este asa de interesanta incat Dan Brown, Paul Coelho si J.K. Rowling s-au unit ca sa scrie o carte despre mine. Scenaristii de la Lost, Prison Break, Dexter si Heroes vor adapta cartea pentru marele ecran, iar James Cameron, Steven Spielberg si George Lucas vor fi regizorii celor 5 parti filmate in format IMAX 9D. Fiindca sunt o persona destul de complexa si greu de interpretat, nu mai putin de 4 actori vor juca rolul meu in film. Nu mi-am ales inca actorii, dar va tin la curent. Spoiler alert!!! Mai jos va prezint doar o frantura din viata mea captivanta.
De obicei in cursul saptamanii ma trezesc pe la 7.00-7.05, ca sa aman cu inca 10 minute alarma de la ceas. Dupa ce ma trezesc a doua oara in 10 minute, ma imbrac pe fuga, ma spal si plec la munca. Nu manac acasa de dimineata pentru a ma autoflagela. Ce rahat, in Africa sunt copii care mor de foame si eu imi permit sa mananc de dimineata? Iau masina, un Mercedes de cele mai multe ori, pe care il impart cu alte 15 persoane pe un traseu bine stabilit.
In intervalul orar 8.00 – 17.00 muncesc de zor, pentru ca asa e normal, cu o ora pauza de la 12.00 la 13.00. Dupa munca de multe ori ies la bere cu colegii: Alex, Ficatzel, George (cateodata, pentru ca este insurat) si Zuzu (acum se gandeste de ce l-am pus pe ultimul loc? Ca sa te gandesti de ce te-am pus ). Ajung acasa, ma schimb, fac dus, mananc, toate intr-o ordine aleatorie.Apoi dau drumul la pc, navighez pe net si downloadez tone de filme pe care inevitabil le vad pana in miez de noapte.
Daca este weekend atunci situatia se schimba. Nu ma mai duc la munca, ma trezesc la 13.00, dau drumul la pc, navighez pe net si downloadez tone de filme pe cate inevitabil le vad pana in miez de noapte.
Se mai intampla uneori sa ies in oras cu prietenii la o bere, doua, noua. Dupa care vin acasa si vad dublu tonele de filme.

P.S. : Doar nu ma apucam sa imi dezvalui adevarata identitate. Lumea nu trebuie sa stie ca in boxa de la bloc am propriul meu laborator, ca sunt un super-erou si ca in fiecare seara impreuna cu Batman si Superman salvam lumea. Gata ca e ora fixa si trebuie sa imi iau medicamentele. The end.

PS 2. Dau leapsa lui Megan Fox, lui Kermit The Frog, Badea si Ciutacu. Oricum ma astept la Megan, Badea si Ciutacu sa nu imi raspunda.

Made in China

Citeam pe blogul lui Groparu care a preluat stirea de la BBC, care a preluat-o de la corespondetul lor,  cum ca marele popor chinez si-a facut propriul Google, se cheama Goojje, si se strica dupa primele 3 searchuri. Galbejitii astia nu se lasa deloc. Vor sa copieze orice si nu inteleg de ce? Ideea e ca de multe ori imitatiile lor sunt de cea mai proasta calitate. Cred ca nu au imaginatie, altfel nu imi pot explica. Aproape 90% din tot ce folosim in viata de zi cu zi, spun aproape pentru ca nu s-a facut un studiu in acest domeniu, sunt produse chinezesti. Daca e o corporatie are un produs bine proiectat, respectivul produs, pe care inevitabil scrie Made in China, este bine realizat. In schimb daca produsul nu este fabricat in China, galbejitul se oftica si isi face si el unul la el in garaj. Problema este ca il face super prost. Si, ca sa nu intre in conflict cu acele corporatii ii da alt nume gen SQNY, ADIBAS, PANASUNIC, si lista poate continua pentru ca fiecare dintre noi a avut macar un nume din asta ciudat prin casa. Fiindca chinezii sunt multi si au multe guri de hranit, exporta cacaturile astea (pe bani putini logic) si ajung la prostii care le cumpara, gen romanii.

In DEX exista cuvantul CHINEZARIE care se refera la o lucrare facuta cu migala in China. Totusi ar trebui sa adauge  un nou cuvant – CHINEZISM – orice obiect chinezesc contrafacut care este de o calitate execrabila.

Romanul cumpara chinezismul si stie ca face 2 bani, si ca o sa se strice si ca va trebui sa isi ia un lucru bun in perioada urmatoare. Dar totusi il cumpara. Pe mine m-a speriat asa de tare fenomenul incat acum cateva zile mi-am inspectat un prieten sa vad daca pe el scrie Made in China pentru ca mi se parea ca e cam fake.

Mai nou si asta e la fel de pe bune, galbejitii au contrafacut si oul de gaina. Cica un kg de oua( nu inteleg de ce kilogram) este cam 5 banuti din aia de ai lor (yuani, yeni), in schimb unul de oua contrafacute costa doar 0,5. In compozitie se folosesc niste rasini, E uri, gelatina si cica Aluminiu. Iisuse!!

Nu m-ar mira sa ajunga sa copieze si sexul. In felul asta o sa ajunga sa se spuna despre unul, despre altul ca e in pat curat chinezism.

Prima postare

E cam greu sa iti gasesti cuvintele atunci cand postezi pentru prima data pe blog. Nu am sa incep cu un text gen: “Salutare, ma cheama X si de azi o sa aberez despre tot felul de idei care imi trec prin cap si o sa ma dau pe spate ca sa caut ceva inteligent pe net sa il postez aici”. Am stat 2 saptamani cu blogul “in constructie” (3 ore sa il fac, apoi m-am plictisit, m-am luat cu alte treburi si inevitabil am uitat de el) si am observat ca desi nu am postat nimic eram mai bun decat 73% dintre blogerii inscrisi pe zelist. Si mi-am dat seama ca poti fi un blogger bun fara sa scrii nimic. Dar nu pot sa tac pentru ca blogul se numeste Trancaneala si trebuie sa imi bat gura (bine, tastatura) sa ma ridic la nivelul numelui dat. Daca dupa cateva postari nu o sa depasesc pragul de 80% promit sa ma las de meserie si sa nu postez nimic. Poate o sa imi mearga mai bine. Vedem ce o sa iasa.

PS Daca cumva cititi un cuvant care nu apare in DEX inseamna ca l-am tastat gresit. Sper sa nu existe nici greseli gramaticale majore, gen “dezacoarde”, “caco fonii” si alte reguli care au facut din limba romana o limba de origine latina.